M-am saturat

M-am saturat de oameni care tusesc pe strada fara sa puna mana la gura,de gume de mestecat lipite de asfalt, de scaune, de barele din autobuz, de babe mosmondite cand urca scarile, dar cu ochi lacomi si picioare sprintene cand vaneaza scaunele in metrou, ha, v-am luat-o inainte, m-am urcat la Universitate, am o carte in mana si am de gand sa citesc din ea stand jos. M-am saturat de copii lenesi si nepasatori, dooamnaa, n-am stiut sa-mi fac tema, a fost greu, cum n-ai stiut ma, trebuia doar sa deschizi cartea si sa citesti verbele, de pusti frezati si cu vocabular redus care asculta manele la telefonul mobil cu sonorul la maxim si care se injura din doua in doua minute, de cursanti superiori care privesc de la inaltimea job-ului lor si care considera ca e sub ei sa dea un telefon atunci cand nu vin la curs sau te lasa sa-i astepti o ora, teapa, tot cu mine dati testul. M-am saturat sa ma doara picioarele si gatul si capul, sa schimb trei mijloace de transport ca sa ajung la curs si sa aflu ca nu se face, sau se face, iar dupa cincisprezece sedinte sa aud tot he don’ts. M-am saturat de oameni limitati, barfitori si rai care nu vor decat sa profite de pe urma celorlalti, iar apoi sa pozeze in Maica Tereza.
M-am saturat, m-am saturat, m-am saturat, de unde trag concluzia ca sunt o persoana foarte intoleranta.

Ce citesc profii in cancelarie

Majoritatea nu citesc nimic. Sau citesc reviste ( gen ‘ libertatea pentru femei’), pliante de la marile magazine si de la agentiile de turism; din cand in cand apare in cancelarie “ tribuna invatamanului” pe care cate un professor o rasfoieste anemic. Azi am vazut in sfarsit o carte , se numea “ Spatiul Sacru al Inimii. O calatorie catre Marele Mister al Inimii”. Era a profei de sport. A bagat-o repede in geanta su a plecat. Macar era o carte

Romglish

Mi se intampla din ce in ce mai des sa aud in jurul meu si sa folosesc la randul meu o limba ciudata pe care parintii mei nu o inteleg decat partial. Este o limba a oamenilor tineri ( 13-20 and something) care simt probabil ca limba romana nu le mai ajunge sau este not enoygh pentru ce au ei de spus. I mean, de cate ori n-ati auzit sau folosite intr-o conversatie live or pe net, in daily life cuvinte sau expresii englezesti? Un raspuns la o intrebare banala de genul “ cum a fost aseara? “ poate arata cam asa: “ Well, a fost bine, fun and everything, un pic boring, plictisitor , dar you know, asa se intampla cand te intalnesti cu oameni pe care nu i-ai mai vazut for a long time, dar cu care ai avut multe in comun at some point in your life. Adica, e bine sa te reintalnesti cu vechii prieteni, dar pana la urma wtf, nu mai aveti nimic sa va spuneti.” Cauzele acestui limbaj pot fi multiple: teribilism ( mai ales la adoloscenti) e cool sa trantesti cuvinte englezesti, arata cat de smart esti, prostie crasa( la adulti in special, adulti care au pretentia ca-s iesiti in lume, plimbati prin oarece tari straine), lipsa de vocabular ( din ce in ce mai multi omanei intra aici); the exposure to English a oamenilor tineri ( 18, 20—up to 30) care lucreaza intr-un English speaking environment si care primesc instructiuni in engleza, le gandesc in roamana si le aplica cum le vine, usually in Romglish.

Dilema pedagogica: Ce valoare are un 10?

Acum vreo cateva saptamani cand a trebuit sa incep sa pun primele note din acest semestru am realizat ca nu stiu ce note sa le pun copiilor.
Anul trecut nu am avut acesta problema, toate clasele mele erau la fel, nu dintre cele mai bune, deci toti copiii erau cam la acelasi nivel.
Dar anul asta avand o clasa de intensiv a aprut si dilema: este un 10 la intesiv egal
cu un 10 la neintensiv?
Este normal ca un copil de la intensiv, care invata, face teme si proiecte,
se implica in discutiile din clasa, sa aiba aceeasi nota ca unul dintr-o clasa normala
( ca sa nu zic slaba) unde cerintele mele sunt mai mici, normal, potrivite cu nivelul elevilor ?
Avand in vedere ca notele din 5-8 conteaza pentru intrarea la liceu pot eu sa dau unui copil mediu, dintr-o clasa normala, cu cerinte mai mici nota 10, cand pentru aceiasi nota un copil de la intensiv munceste 
de 5 ori mai mult? 
Sau, in aceleasi conditii, pot eu sa nu-i dau?
Sistemul unic de notare de la 1 la 10 nu este unul obiectiv.
Chiar daca pe hartie exista criterii foarte clare de notare ele nu pot fi aplicate in mod egal deoarece copiii nu sunt egali, au capacitati diferite de invatare si de asimilare.
Pot eu sa dau aceeasi nota unui copil care pentru o lucrare pregateste 5 lectii in timp ce altul pergateste doar una? Nu intelege in mod indirect cel care invata mai mult ca pentru acelasi 10 putea sa invate doar o lectie in loc de 5, iar restul timpului sa si-l petreaca aiurea?
Aici probabil ar trebui sa intervina constiinta elevului fata de ceea ce invata, faptul ca invata pentru el, nu pentru note, nu pentru altii.
Dar hai sa fim realisti, cati dintre ei o au, cati dintre noi am avut-o din scoala primara?!
E aiurea sa termini un text cu o intrebare retorica, dar nu am
 nicio concluzie la care sa ajung, 
in afara poate de cea din tag.

diferite raspunsuri la intrebarea din titlu, pe cafeneaua.com,
 conferinta cu acelasi nume. 

alte texte

pe cafeneaua.com

un targ, cateva carti, multe tentatii

Am fost la Gaudeamus. 6,5 ore, dintre care una pe scari la un fruct de vorba cu nada si patricia ( nada banane, eu si patricia mere), 3 la carti, edituri si vorba printre, iar restul de 2,5 pe drum( dus-intors).
Ce-am luat : " Cultural Theory and Popular Culture--a reader--" ( deja ma simt mai desteapta :D) de la Longman, " mitologia stiintifica a comunismului" de Lucian Boia, 
Humanitas, " Misterul Catedralelor" de Fulcanelli ( habar n-am cine e :P) si material didactic : "London", Penguin Readear, " A Hisory of Britain Through Art"  si " The Musicians of Bremen".
Ultimele 2 sunt luate de la depozitul de carte distributie--cred--, foarte ieftine 9 ron fiecare; am scotocit in niste cutii, imi pare rau ca nu am avut timp mai mult sa scotocesc mai bine 
deoarece toate cartile erau foarte iefine acolo. La Longman nu au putut sa-mi dea bon, a rams sa-mi trimita factura prin posta, nu aveau casa de marcat, computer, doar un calculator mic de birou-- strange--,in timp ce Humanitasul era dotat cu 3 laptop-uri.
Nada si-a luat "Printesele"--beautiful, beautiful book-- de la Velant( they have tea and cookies there :D), iar Patricia a ramas sa vada.
Toate cartile au reducere de 20 % , dar pentru Polirom puteti sa mergeti la libraria lor de langa Facultatea de Sociologie unde beneficiati de aceeasi reducere tot timpul, so save de money for other books at the fair.
imi pare rau ca n-am avut timp si rabdare mai multa, multe, multe carti, multe lansari, putine zile.