vineri, 26 martie 2010

not an easy reading


despre cartea asta nu sunt prea multe de spus. este o carte dura, care da cosmaruri, o carte ca m-a facut sa ma simt fizic rau, si totusi o lectura obligatorie si un indemn la neuitare.

sâmbătă, 20 martie 2010

Turnul Sinucigasilor

o traducere care face toti banii.
De multa vreme n-am mai citit o carte straina care sa ' vorbeasca ' atat de bine romaneste. Irina Negrea face o traducere excelenta a romanului lui Nick Hornby ( org. title" A long way Down") in care patru personaje de varste diferite si provenind din medii diferite se intalnesc in noaptea de anul nou pe acoperisul unie caldiri in analte din Londra, recunsocuta in oras ca ' turnul sinucigasilor' cu intentia de a cobori pe scurtatura.

Fiecare are motivele sale pentru care vrea sa se sinucida:
Martin, fosta vedeta TV, a fost la inchisoare pentru ca s-a culcat cu o pustoaica de 15 ani; acum si-a pierdut familia, jobul si prietenii.
Maureen, mama singura, are grija de baiatul ei handicapat, care este impobilizat intr-un scaun cu rotile.
JJ, american,rocker, vrea sa se omoare pentru ca formatia in care canta s-a destramat si l-a parasit iubita.
Jess, probabil personajul care impresioneaza cel mai tare este o tanara adolescenta cu mari probleme de comportament: injura aprope la fiecasre cuvant, se drogheaza, bea si se culca cu cine apuca, iar asta pare singurul ei tel in viata. Nu are prieteni adevarati, iar cu parintii orice dialog pare blocat; acestia sunt inca marcati de disparitia primei lor fiice cu cativa ani in urma si din punctul lor de vedere Jess este o cauza pierduta. Jess foloseste multe cuvinte si expresii argotice, are dificultati cand trebuie sa se exprime normal, fara sa injure, si aici se vede maiestria traducatoarei: poti sa juri ca Jess este o romanca get-beget, o adolescenta tipica cu probleme de comportament dintr-un liceu cu pretentii. Jess foloseste un limbaj frust, direct, al strazii, spune ce-i trece prin cap fara sa se gandeasca ca ar putea rani oamenii in feluyl asta desi isi da seama si ea ca modul ei de a se comporta nu-i aduce prea multi prieteni. Si totusi, dintre cei patru, ea pare cea mai disponibila sa ii ajute pe ceilalti, desi pentru ea nu are nicio solutie: ea estev ceea ce este si atat.

Punctele slabe ale cartii:
finalul, nu chiar ce si cum m-am asteptat.
coperta. Da, stiu ca o carte nu trebuie judecata dupa coperta, dar pana la urma asta e primul lucru pe care il vezi la o carte si chiar daca nu vream / vreau sa recunoc de multe ori coperta m-a facut sa (nu) cumpar o carte.

coperta de la prima editie din UK

si de la editia romaneasca:

duminică, 14 martie 2010

baton de cereale

Ingrediente: 500 g cereale amestecate ( le gasti gata amestecate in hiper sau magazine cu produse naturale si chiar in farmacii/ plafare); un castronel fructe uscate( eu am avut caise si prune); un castronel nuci si migdale maruntite; 150 g unt, 5 linguri zahar brun; 5 linguri miere; o lingurita scortisoara.


Preparare:
* pe bain-marie topim untul, zaharul, mierea si scortisoara si le amestecam bine.
*le punem peste cereale si amestecam bine.



* punem intr-o tava unsa si acoperita cu hartie de copt si dam la cuptor vreo 25-30 de min.



*lasam sa se raceasca de tot in tava apoi infasuram intr-o folie alimentara de plastic si dam la frig o noapte.



* se papa dimineata sau oricand ne e foame si nu vrem sa papam mancare, simplu, asa cum e sau cu iaurt/ lapte. E foarte bun :D si sanatos.

ce poti face cu 110 ron?




o vizita la Kilipirim

duminică, 7 martie 2010

rusine, rusine,

o luna fara doua zile, atat mi-a luat sa termin " Guermanes", volumul 3 din " In cautarea timpului pierdut". E adevarat ca am trei scuze: una, am citit o bucatica dintr-o carte in paralel, de vreo 2- 3 sapatmani plec impreuna cu alex dimineata si mi-e cam jena sa-mi scot cartea dupa ce-l fac sa ma astepte 10 minute dimineata peste ora lui normala de plecat, iar a treia, cand citesti Proust nu poate sa fie decat slow reading.

iar acum, dupa ce l-am terminat mintea mi-e plina de personaje si interbari, oare ce mai fac Odette si Oriane ( imi plac foarte tare numele personajelor feminine) si Albertine, si Swann o sa moara si nu vreau asta, bunica nu mai e, iar zilele la Balbec duse sunt. Este incredibil cat de puternice sunt imaginile care imi ramn dupa lectura, la naiba, nu-s decat niste randuri scrise, dar eu ma plimbeam aievea pe plaja aia si pot sa jur c-am vazut rochia ducesei.